R.U.S.E. Multiplayer Hands-on Hands On

Pagina 1 din 2. Pagina 2

Când eram băiet prin școala primară, plin de sete de lectură, citeam tot ce-mi pica în mâna. Cum vremurile erau grele și pentru un Playboy trebuia să dai o colecție de Cutezătorii, m-am orientat către niște cărți cu legende românești, în care se spunea că strămoșii noștri daci s-au făcut frați cu codrul, pe care l-au îmbrăcat după chipul și asemănarea lor războinică ca să-i păcălească pe strămoșii noștri romani și să le oprească avansarea către Sarmizegetusa... Credeți că vicleniile acestea au murit de-a lungul vremii? Aș! La fel cum n-au murit jocurile de strategie plasate în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Francezii de la Eugen Systems, creatorii simpaticului Act of War, şi-au dat mâna cu Ubisoft ca să dezvolte un nou şi revoluţionar joc de strategie: R.U.S.E.

Sunt convins că aţi vizionat trailerul oficial de prezentare a RTS-ului şi că, pe lângă visul de a fi chipeşi şi dandy precum cei doi gigolo care-şi măsoară vino’ncoa- cele, neuronii și viclenia pe o masă tactilă, vreţi să vedeţi cum arată şi ce gameplay o să vă ofere acest R.U.S.E. Să o luăm uşurel, căci strategia adevărată e o treabă din bătrâni.

Un joc cu ambiţ’

E clar că RTS-urile moderne nu prea mai au nici în clin nici în mânecă cu strategia clasică, ci sunt mai degrabă orientate către tactică: ai o mână de unităţi pe care trebuie să le controlezi, latura de micro-gestiune fiind favorizată în detrimentul macro-gestiunii. În R.U.S.E., însă, producătorii de la Eugen Systems vor să readucă latura strategică la rangul pe care-l merită. Păi, da, adevăratul strateg zăboveşte niţel ca să-şi gândească următoarea mutare şi nu aleargă ca un fraier în țeava de tun sau în bătaia artileriei adversarului... Ceea ce surprinde în prima fază este interfaţa jocului, gândită să satisfacă atât jucătorii pe PC, cât şi pe cei pe console şi pe ecran tactil, câți or fi ăștia de pe urmă. Producătorii au pus la punct un zoom de o calitate incredibilă, cum doar în Supreme Commander am mai văzut - IRISZOOM pe numele lui - ce îţi dilată irisul de consistent ce e. Se spune că fiecare hartă din joc este compusă din peste un miliard de poligoane, aşa că vă imaginaţi munca depusă de Eugeni, şi în special dimensiunile acestor hărţi uluitoare.

Ţeapă!

Practic, dacă R.U.S.E. îți propune o hartă, atunci poţi să fii sigur că o să-ţi reproducă o întreagă regiune, nu un amărât de Cucuieții-din-Deal situat prin Normandia ori aiurea. Dacă iniţial ai la dispoziţie o perspectivă strategică, din satelit (dată dracu’ de eficace!), în care unităţile sunt reprezentate ca într-un wargame sub formă de jetoane ce stau unul peste altul, ca pe o masă de cazino, ulterior poţi să dai zoom la nivelul solului şi să intri într-o perspectivă tactică, în care vezi detaliile unui tanc sau fauna zonei. Poți chiar să vezi condițiile climatice de pe câmpul de luptă: dacă-i cald și poți scoate burta la soare, dacă e noros sau ceață, pe scurt, cu cât zoom-ezi mai mult, cu atât ai prognoza meteo mai corectă!

Pe lângă latură pur estetică, ce nu prea are de-a face cu meseria de strateg, zoom-ul lui R.U.S.E. are părţile lui bune: îţi poţi plasa mai bine unităţile şi ai anumite informaţii despre ele și despre cele ale adversarului. Practic, nu mai trebuie să observi bara de viaţă a trupelor, ci te uiţi după starea lor fizică. De exemplu, dacă vezi un fum negru ridicându-se dinspre un tanc, poţi să fii sigur că monstrul de oţel e pe punctul să spună adio câmpului de luptă. Aşadar, nu ai decât să alternezi perspectivele, între cea „spaţială” şi cea în care vezi sexul animalelor, totul realizându-se cu o ușurință remarcabilă.

Partidele multi pe care le-am jucat în beta sunt de 2 vs 2 și 1 vs 1, și încep într-un mod cât se poate de clasic: trebuie să-ți construiești un Cartier General, cu clădiri pentru construcția de trupe, dar și structuri fixe de apărare anti-aeriană, anti-tanc și cuiburi de mitraliere din care să seceri iepurașii de câmp, pardon, infanteria adversă. Trebuie să te extinzi iute prin construirea de Supply Depots plasate în locuri strategice. La acest capitol, R.U.S.E. seamănă puțin cu Company of Heroes, căci resursele se epuizează pe măsură ce trece timpul, așa că trebuie să avansezi pe hartă, nu să stai ca o putoare și să aștepți atacul adversarului.

Se aude zgomot de şenile.

Imediat ce ai construit un Supply Depot, se creează o linie de aprovizionare între acesta și Cartierul General. Ruta urmează să fie parcursă de camioane care, de câte ori ajung la Cartierul General, îți umflă contul bancar cu banii necesari creării de unități. În fiecare categorie găsești între patru și șase tipuri de unități diferite, cu variațiuni pe temele date (german, american, rus etc.) și perioada aleasă (’39, ’42, ’45).

Într-un cuvânt, partea de micro-gestiune a fost redusă în favoarea macro-gestiunii, căci mai degrabă trebuie să te ocupi de echilibrul între unitățile produse și să-ți construiești trupele necesare ca să-ți contrezi adversarul și să-i cucerești teritoriul. În ciuda unui ritm mai lent decât într-un RTS micro-gestionar, cum este Warcraft III, nu ești deloc inactiv, însă...

Spre pagina 2