Prototype Preview

Se ia una bucată erou care suferă de amnezie şi de ceva abilităţi supraomeneşti, se presară zombi şi armată pe deasupra şi amestecul se pune într-un New York din viitorul apropiat. Se lasă la foc mic circa treizeci de minute. Rezultatul: Prototype.

Povestea începe într-o manieră relativ simplă, Alex Mercer -personajul principal- se trezeşte cu o amnezie groaznică şi cu câteva abilităţi dobândite peste noapte. Jocul va evolua relativ liniar şi, deşi ne sunt promise peste 200 de ţinte care ne vor ajuta să aflăm cât mai multe despre ce s-a întâmplat, firul narativ nu va fi influenţat de numărul de victime pe care Alex la va face. Finalul şi informaţiile vor fi aceleaşi, primite prin intermediul unor scurte flash-back-uri, fiecare reprezentând mici bucăţele din marele puzzle. Scopul întregului joc este de a afla cât mai multe răspunsuri pentru o întrebare simplă: Ce s-a întâmplat cu Alex Mercer?

"Oare cât am băut aseara?"

Dacă avem în vedere că jocul este un sand-box, este şi normal să fie pus accentul pe modul în care Alex se mişcă prin oraş. Ei bine, se pare că acesta va putea să alerge şi să se urce pe tot ce îi apare în drum, producătorul prezentând acest fapt ca fiind o forma de parkour. Nici de departe, în opinia mea, ci pur şi simplu un mod de mişcare foarte asemănător cu cel din Prince of Persia. De asemenea, eroul nostru se poate transforma într-un titan de piatră, iar fuga printre maşinile prinse în ambuteiaj devine o joacă. Şi nu în ultimul rând, Alex poate să fure cam orice doreşte sufleţelul lui, începând cu taxiuri şi terminând cu tancuri şi elicoptere. Problematică ar putea fi doar menţinerea unei traiectorii cât mai fluide, fără a lovi toate obstacolele, şi nicidecum imposibilitatea de a ajunge într-un loc anume.

Cea mai importantă abilitate pe care o veţi deţine este aceea de a vă transforma în orice atingeţi. Puteţi "consuma" fiecare persoană pe care o întâlniţi, iar ADN-ul poate fi luat şi de la cei în viaţă, nu numai de la cei proaspăt uciși. Jocul poate fi parcurs atât în modul run-and-gun, cât şi în modul stealth, în funcţie de preferinţele jucătorului, dar nimic nu este bătut în cuie. Şi, în funcţie de abordarea aleasă, veţi putea duce la bun sfârşit atât misiunea principală, cât şi misiunile secundare. Iar dacă preferaţi să faceţi doar misiunea principală şi nu le căutaţi şi pe cele secundare, se pare că vă vor căuta ele pe voi.

Knock Knock

Dacă am vorbit de modul de mişcare şi infiltrare, acum este cazul să vorbim de modul în care îţi poţi căsăpi adversarii. Braţul lui Alex Mercer se poate transforma într-o sabie suficient de lungă cât să satisfacă toate gusturile, un scut, o adunătură de ţepi sau un pumn supradimensionat, cu care va putea zdrobi tancuri, blindate sau elicoptere. Oricum, nu trebuie să vă panicaţi, lista nu se termină aici, însă acestea aduc cea mai mare parte a originalităţii, lucru ce este pus în evidenţă în marea majoritate a screenshot-urilor, precum şi în proaspat lansatul Story Trailer.

Ca mijloc alternativ de luptă, se remarcă puterea personajului, acesta având suficientă forţă pentru a arunca în inamici cu alţi oameni, dar şi cu maşini, tancuri, turele sau orice altceva îi face impresia că nu stă bine în decor. Singurul lucru oarecum de discutat este cantitatea grotescă de sânge, dar poate fi trecut cu vederea, având în vedere gradul de violenţă al jocului. Oricum, ştiu prea mulţi oameni interesaţi de cât mai mulţi hectolitri de sânge pe secundă pentru a încadra acest aspect la capitolul probleme serioase.

Dacă eşti meseriaş, poţi să scoţi inima încă bătând din pieptul adversarului.

Muzica de fundal este bine aleasă, extrem e antrenantă, dar un verdict final vom da doar după ce vedem şi varianta finală a jocului. Efectele de sunet sunt şi acestea foarte bine realizate, extrem de apropiate de realitate (asta dacă am auzit vreodată sunetul unei turele ce nimiceşte zeci de zombi).

Se pare că va trebui să dedicaţi jocului în jur de 10 ore pentru povestea principală şi încă pe atât pentru misiunile secundare, un total de 20 de ore fiind mai mult decât bine-venit. Deşi, fiind într-un sand-box, timpul pe care îl veţi petrece explorând poate fi mult mai mare, depinde de scenariu, gameplay şi atmosferă. Din păcate, aceste ore nu le veţi putea petrece cu prietenii într-un mod co-op, producătorii optând pentru un single-player pur-sânge, sperând la succesul de care s-au bucurat Bioshock şi Mass Effect. Totuşi în cazul Prototype decizia pare cu adevărat neinspirată, asta în cazul în care producătorii nu ţin un as în mânecă. Poate un DLC, poate nişte bani în plus.