Left 4 Dead 2 Review

Pagina 1 din 3. Pagina 2

Marea țeapă

Să stăm să reflectăm puțin asupra acestor fapte de o acuratețe istorică impresionantă. Un an, două jocuri, o gloată covârșitoare care măcăne cu brațele încrucișate, amenințând cu vehemență să nu asalteze rafturile împânzite de cutiuțe cu degete verzi semi-digerate. Gabe Newell care zboară disperat dintr-un colț în altul al lumii ca să calmeze liderii puerili ai boicotului. Și eu, în fața unui monitor, încercând să găsesc contextul în care Left 4 Dead 2, este doi și nu tot una cu primul.

Păi, luați-mă și mă scuturați, că doar în Left 4 Dead 2 s-au schimbat multe. Acțiunea s-a mutat mai la căldurică, printre țărănoaia exemplară și gâturile arse de soare ale “la țară”-ului american. Trilurile înfiorante din primul joc au fost păpate de banjo, popcornul a fost înlocuit de tutunul soios mestecabil și izul hollywoodian de vaca din grajd. Și personajele au fost regândite. Fiindcă primul Left 4 Dead s-a lansat cam odată cu al 44-lea președinte și primul președinte american negru, al doilea titlu sărbătorește evenimentul politic cu o mai mare toleranță rasială și socială, reunind doi foști sclavi afro-americani cu doi “redneck” sănătoși în eforturile anti-zombiene.

Avem și alte minorități sociale în grup: Rochelle, femeia secolului XX, robotică și adaptată supraviețuirii, Coach, grăsunul diabetic, Ellis, imaturul invizibil obsedat de baseball și Nick, dependent de jocurile de noroc și alergic la autorități. O gloată de o calitate îndoielnică. Să nu mă înțelegeți greșit, căci orice lider sudist al războiului de Secesiune s-ar întoarce probabil în mormânt dacă ar auzi discursurile de Oprah ale răstitei Rochelle. Fanii Depeche Mode s-ar lăsa de cultul Personal Jesus după ce i-ar vedea aceleiași domnișoare minunatul tricou roz.

Personajele au farmec. Doar că au un farmec discutabil, mult mai predispus la subiectivitate decât vino-încoa-ul vechilor protagoniști, care era generat de frica de întuneric, și de incertitudinea zilei de mâine. Supraviețuitorii actuali observă agitarea hoardelor de zombie cu liniștea țăranului care își privește ograda din prispă. Cu sângele rece al gospodarului care își analizează câinele turbat și se gândește că trebuie să îl împuște. Nu e de mirare atunci că în proaspetele campanii avem parte de mai multe discuții despre vreme, mai multe prilejuri de taclale, dar cumva și de un intermezzo pentru intuirea răului din spatele infecției. Fiindcă izul episodic din primul Left 4 Dead a dispărut, producătorii chiar s-au chinuit să dea o continuitate între altă dată izolatele evenimente dintre campanii. Astfel, ca și multe alte jocuri, franciza Left 4 Dead începe și ea să duhnească a conspirație de guvern, arme biologice și alte minunății care mai vin în Pachetul de Distrugere a Universului pentru Începători.

Left 2-day

Mai e ceva putred în Sudul Americii de Nord, în afară de conspirația de mai sus și de maldărele interminabile de cadavre dispuse în soarele orbitor? Surpriză, soarele în sine. Poate vă amintiți cât de indispensabilă era lanterna în universul primului joc Valve cu morți vii. În al doilea titlu morbid, cam toate lucrurile importante se întâmplă pe lumină. Deciziile de design au dictat ca nivelurile să fie mai deschise și extinse, să se elimine impresia de pivniță și numeroasele coridoare înguste, deci, în consecință să fie aduse și particulele luminoase în cadru.

Spre pagina 2