Grand Theft Auto Chinatown Wars Review

Pagina 1 din 2. Pagina 2

Probabil toţi sunteţi de acord (nu? nu-i nimic, se rezolvă) că seria Grand Theft Auto este una dintre cele mai cunoscute francize. Mulţi dintre noi au crescut cu acest joc, au trecut prin două episoade cu vedere birds-eye, pentru a ajunge la third-person; l-au avut instalat pe râşnite, mai târziu pe nişte calculatoare decente, iar acum pe platforma mobilă a celor de la Apple - cu întoarcere la origini, în birds-eye view cu puţin iz izometric.

Jocul nu diferă foarte mult de original, cel pe PSP şi Nintendo DS. Aspectul se apropie de PSP, folosind un singur ecran, iar controlul de DS, cu stick virtual şi butoane pentru diverse acţiuni.

Povestea în sine este simplă: Huang Lee, fiu de mahăr decedat, ajunge în Liberty City, în căutarea răybunării şi a unchiului său, singurul care îl poate ajuta. Lee aduce cu el şi o sabie, dar având în vedere că are parte de o primire nu tocmai prietenoasă, îi este furată - de aici încolo, jocul se rezumă la căutarea criminalului şi a sabiei, prin misiuni care mai de care mai variate.

După reîntregirea familiei începe să se împută treaba. Sunteţi prinşi în lupte între Triade, lucraţi pentru mai mulţi "şefi", care pretind că vă pot ajuta pentru ca mai târziu să vă întoarcă spatele. De cele mai multe ori misiunile nu au nimic de-a face cu obiectivul principal, dar creează noi contacte - desigur, şi acestea pretinzând că vă pot ajuta într-un fel sau altul.

În atribuţiile primite intră obiective extrem de diferite, de la urmărirea unei persoane la uciderea alteia, de la recuperarea unor droguri la distrugerea unor probe, de la furtul unei maşini la vânzarea de droguri şi de la o cursă cu motocicleta la împuşcături pe skijet. La fel de variate sunt şi mini-game-urile; astfel, punem bombe, căutăm prin gunoi (am găsit şi un dildo, dar n-am avut idee la ce ar fi folositor), dezactivăm alarmele maşinilor, spargem lacăte, montăm carabine, umplem câteva sticle de cocktail Molotov şi câte şi mai câte. Conţinutul oferit este pur şi simplu uimitor prin diversitate, iar în momentul în care crezi că le-ai găsit pe toate, pac! căutăm cutii pe fundul mării cu ajutorul sonarului.

Timpul foarte scurt dintre misiuni poate fi lungit oricât doriţi, astfel încât să vă rezolvaţi şi problemele "personale". Un ban în plus, un hot-dog, câteva cartoane de răzuit (se câştigă la fel de des ca la 6 din 49), achiziţia unei noi maşini sau a unui nou apartament, precum şi traficul de droguri, sunt toate loc de cinste. Mai mult, prin oraş sunt diverse misiuni ce pot fi activate fie în urma unei discuţii cu o persoană, fie după urcarea într-un anumit vehicul.

Totodată, este posibilă şi joaca de-a băiatul bun. Cu alte cuvinte, puteţi oricând fura un taxi, o ambulanţă sau o maşină de poliţie. În privinţa taxiurilor, puteţi lua clienţi pe care trebuie să îi duceţi la destinaţie într-un timp destul de scurt. Ca poliţist, trebuie să daţi fuguţa la locul unde a fost declarat un jaf, iar ca şofer de ambulanţă să duceţi pe cineva de la locul unui accident la spital, având grijă să îl şi resuscitaţi pe drum în caz că inima intră în concediu de odihnă.

Într-un oraş aşa de mare precum Liberty City, fără GPS aţi fi complet neproductivi. Aşa că stăpânirea a decretat "să fie GPS!". Şi este; cu toate că de cele mai multe ori ruta afişată duce la pierderi de timp, căci jucăria afişează cel mai scurt drum legal. Păi bine băieţi, toate ca toate, dar legal? În GTA o dăm pe chestii legale?

Spre pagina 2