Battleforge Review

Pagina 1 din 2. Pagina 2

Am şi eu o mică obsesie: modelismul. Da, sunt un tembel dintr-ăia care atunci când nu are ce face lipeşte şi pictează avioane. Câteva atârnă în aer, câteva la sol în proceduri de revizie, cert e că în cameră e din ce în ce mai puţin loc liber; dar, trecând peste prostiile mele, ajungem la prostiile altora, aflate în strânsă legătură: colecţionarii de cărţi şi împătimiţii de board-games. Nu că aş avea ceva cu ei, îi înţeleg perfect, voiam doar să fac un mic conspect despre cum îi vede majoritatea poporului (de ce, nu ştiu, dar şi la mine se uită cam ciudat când mă văd cu pensula-n mână). Puţin mai încolo, se află persoanele pasionate de jocurile de strategie; nu se poate să nu aibă pe desktop cel puţin 3 shortcut-uri către astfel de jocuri. Dar dacă ai vrea să îi aduci pe toţi sub un aceelaşi acoperiş şi să le pui pe masă un titlu care să le satisfacă gusturile? Răspunsul este Batteforge, noul RTS-board-game, cel care a şi lansat acest concept.

Recent ieşit din faza de open-beta şi lansat oficial pe piaţă, Battleforge este un joc de strategie în timp real, ce combină în mod excelent avantajele şi farmecul board-games-urilor cu competiţia specifică jocurilor multiplayer, îmbrăcate într-o superbă reprezentare grafică fantasy.

Povestea în sine nu are prea mare importanţă, ci doar rolul de a nu crea o trecere foarte bruscă prin cele 19 misiuni. Jucătorul, cunoscut şi ca Skylord, va lua locul unui zeu într-o fortăreaţă plutitoare, pe numele ei Forge. De-acolo de sus, poţi observa faptul că pe pământ treaba nu e prea liniştită: se dă un război crâncen între patru facţiuni - Fire, Frost, Shadow şi Nature. Şi, ca şi când nu era suficient, au fost aruncaţi în scenariu şi oamenii. Iar tu, ca divinitate, trebuie să intervi. Aici apare şi problema cu povestea, nu ţi se spune de ce sau ce anume ai de făcut. Pur şi simplu te arunci în vâltoarea luptei, cu toate că nu ştii absolut nimic despre cele patru facţiuni, nu ştii dacă există buni şi răi sau motivele pentru care se dă această bătălie.

Apa stinge focul, focul topeşte gheaţa, gheaţa bate piatra, umbra sperie natura şi tot aşa.

Prezentarea poveştii este făcută cu ajutorul unei cărţi, un mod învechit de acum, carte pe care o poţi citi sau peste care poţi sări, după bunul plac. Cel mai enervant lucru legat de aceasta este că nu ţine minte unde ai rămas, astfel încât de fiecare dată când vrei să continui, trebuie să răsfoieşti prin zeci de pagini, până ajungi acolo unde ai rămas ultima dată.

Battleforge are la bază jocurile de cărţi, astfel din start este exclusă construcţia de baze. Unităţile sunt produse prin summoning, direct pe câmpul de luptă, alese din pachetul de cărţi afişat pe ecran. Asemănător cu unităţile sunt create şi turnurile de apărare, iar vrăjile de vindecare sau atac sunt aruncate în acelaşi mod. Totuşi, unităţile chemate lângă un turn sau o fântână (despre care vom vorbi imediat) vor beneficia de viaţă şi capacităţi maxime, pe când unităţile chemate oriunde altundeva pe hartă vor pierde temporar atât viaţă, cât şi din abilităţi.

În principiu, jocul se desfăşoară după nişte reguli foarte bine stabilite: trebuie construite "power wells”, fântânile care îţi vor da energia necesară războiului, cât şi monumente ce produc orb-uri, iar fiecare orb adiţional îţi va permite să foloseşti cărţi cu un nivel mai mare. Posibilitatea de cucerire şi pierdere a fântânilor şi monumentelor va fi principalul punct în jurul căruia să îţi construieşti tactica, iar cel mai important lucru pe care va trebui să îl ţii minte este că întotdeauna inamicul va avea forţe invers proporţionale cu ale tale. Cu alte cuvinte, cu cât eşti mai puternic, cu atât el va fi mai slab, dar şi reciproca funcţionează perfect.

Spre pagina 2