Alan Wake Preview

Pagina 1 din 2. Pagina 2

Alan Wake a fost anunţat prin 2005 pentru Xbox 360 şi PC şi a fost unul dintre primele jocuri din ograda Microsoft care să primească apelativul next-gen. Şi cum 2009 e pe terminate şi nu se vede niciun Alan Wake prin zonă, e timpul să vedem ce s-a întâmplat cu el.

După ce a fost anunţat, Alan Wake a mai avut o apariţie în 2006 la Intel Developer Forum unde a fost folosit ca tech demo pentru un noul procesor quad core. Cei de la Intel s-au lăudat mult şi tare că jocul nu poate fi rulat pe procesoare single core, că este folosit un sigur nucleu doar pentru simularea efectelor fizice după care, anul acesta, Microsoft le-a tăiat macaroana şi a pus pe pauză versiunea de PC a jocului despre care nu se ştie sigur dacă va mai vedea lumina zilei vreodată.

Jocul îl urmăreşte pe domnul Wake, un scriitor de romane horror care, însă, nu a mai scris nimic de doi ani şi este în pană de idei. În încercarea de a rezolva problema lui Alan şi, prin urmare, situaţia financiară, soţia lui, Alice, îl duce în orăşelul idilic Bright Falls pentru a-şi “încărca bateriile”. Dar aici totul ia o întorsătură foarte proastă: soţia lui dispare, el are coşmaruri care par din ce în ce mai reale şi începe să găsească pagini dintr-o carte pe care nu-şi aduce aminte s-o fi scris. Mai rău, întâmplările din carte încep să devină realitate şi tot oraşul pare corupt de o prezenţă întunecată.

Remedy sunt cei care lucrează la Alan Wake şi, dacă vă par cunoscuţi, este pentru că au mai scos primele 2 titluri Max Payne. Dacă e să judecăm după perioada de producţie pentru primul Max Payne, care a fost de 4 ani jumate, Alan Wake nu pare că a întârziat aşa de mult. Dar jocurile cu perioade aşa de lungi de producţie sunt, de obicei, titluri block buster care implică multe impuşcături şi sunt susţinute de campanii mari de marketing. În shimb, Alan Wake este un joc care se bazează mai mult pe poveste şi pe atmosferă.

Exact ceea ce dă bine la critici şi prost la vânzări.

Că tot am amintit de Max Payne, putem să mai trasăm câteva paralele între cele 2 jocuri. La prima vedere suntem tentaţi să credem că Remedy duc lipsă la capitolul imaginaţie când vine vorba de a găsi un titlu potrivit pentru jocurile la care lucrează, dar numele au detalii ascunse. Când spui Max Payne nu te gândeşti în mod normal la un joc de cules ciupercuţe, cam ştii la ce să te aştepţi din partea domnului “Durere Maximă”; adaugăm la asta şi faptul că protagonistul folosea pain killers (calmante) pentru, culmea, a-şi regenera viaţa. Alan Wake se desfăşoară în oraşul Bright Falls unde îşi fac apariţia forţele întunecate (vedeţi contrastul), iar Alan Wake se află tot timpul într-o stare în care nu face diferenţa între lumea reală şi coşmar. Tot ce sper este că jocul să nu se termine pe un ton de genul “protagonistul se trezeşte (“Alan. Wake up”; nu e gluma mea, e dintr-un trailer de la începutul jocului) şi realizează că totul a fost un vis urât”. Repet, urăsc filmele, cărţile şi jocurile care se termină în modul ăsta, parcă devin o pierdere de timp dacă se ajunge la concluzia asta.

Trecând mai departe (şi peste fixaţiile mele), povestea va fi prezentată sub formă de episoade, fiecare cu introducerea lui (un fel de “în această seară la Alan Wake”), şi fiecare cu un final care te lasă în suspans. Acest model de a separa capitolele din joc a fost folosit şi în Alone in the Dark Inferno. Producătorii vor să creeze o atmosferă asemănătoare celei din Twin Peaks, citând serialul ca sursă principală de inspiraţie, alături de mai multe din cărţile lui Stephen King, care, nu de puţine ori, foloseşte autori de romane horror pe post de personaje principale.

Aceste personaje, de obicei, se luptă cu depresii şi coşmaruri şi au o întâlnire cu paranormalul într-un oraş american retras.

Producătorii îşi numesc jocul un psychological action thriller. După cum observaţi, încearcă să stea departe de genul survival horror, atât de încărcat de titluri ca Silent Hill şi Alone in the Dark (şi Resident Evil până la 5); şi nu degeaba: se pare că nu vom întâlni monştri sau zombies în joc, mizând mai mult pe suspans decât pe acţiune şi groază. Ok, nu vom avea monştri, atunci ce e de făcut în joc? Mai întâi trebuie spus că jocul se împarte în 2 secţiuni: pe timp de noapte şi pe timp de zi. Acum nu vă gândiţi că vor exista în joc numai momente cu lumină puternică sau întuneric complet, nicidecum, vom trece prin părţi ale oraşului în timpul apusului şi pe măsură ce se întunecă, lucrurile devin… mai interesante.

Spre pagina 2